Stay Strong

Cineva mi-a spus odata ca numai o persoana slaba isi cere scuze.Ei,bine.Sunt in totalitate…de parere opusa.Numai o persoana puternica este in stare sa isi dea orgoliul la o parte,sa recunoasca ca a gresit si sa isi asume responsabilitatea pentru ce a facut.Mi se pare total inacceptabil tipul acesa de gandire.’Imi pare rau’ nu inseamna sunt slab,am gresit.Nu.Inseamna ‘am gresit,sunt om si mai fac si d-astea,dar sunt destul de curajos sa recunosc asta in fata ta’.Ca pan’ la urma iti trebuie si putin curaj sa accepti ca ai gresit in fata cuiva.Eu,fiind incapatanata,accept putin mai greu ca e omenesc sa mai dai si rateuri…dar totusi o fac.Nu ma consider o persoana cine stie ce puternica.Sunt perfectionista si cred ca intotdeauna e loc de mai bine.Dar cu siguranta nu sunt slaba.Incapatanata,dezordonata,impiedicata,mult mai sensibila decat mi-ar placea sa recunosc – da.Dar nu slaba.Am trecut cu bine peste prea multe chestii grele si mi-am intrecut de mai multe ori ceea ce credeam a-mi fi limite ca sa ma descriu asa.Prin urmare,pot spune si ca toate citatele (care par clisee) de genul ‘Stay strong.It might be stormy now,but it can’t rain forever’ sau ‘after rain there’s a rainbow’ sunt de fapt adevarate.Cand viata iti da 100 de motive sa fii trist,arata ca ai 1000 de motive ca sa fii fericit.And remember:happiness is not a simple emotion.Happiness is a state of mind.

Anunțuri

Ambitie,Pasiune si Munca.

In opinia mea,asta este esentialul daca vrei sa reusesti in…in orice.Indiferent ca vrei sa devii actor,scriitor,medic sau avocat.Cele 3 formeaza un triunghi echilateral si fara una din ele nu se poate.Acum,o sa le iau pe rand ca imi argumentez opinia.

Ambitie:Nu e de ajuns sa ai un vis sau o idee.Nu o sa vina nimeni sa iti puna planul in aplicare daca tu stai cu mainele in san si speri ca poate intr-o zi o sa se intample ceva.Trebuie sa ai ambitie,sa fii determinat sa faci ceva.Odata ce pornesti pe un drum,nu mai poti da inapoi.Daca totusi o faci,atunci eu consider ca ori nu ti-ai dorit in de-ajuns de mult ori ti-ai uitat vointa acasa.Mai este o varianta insa.Dar nu o voi spune ca sa nu jignesc pe cineva.Dar,in mod normal,daca ai ambitie,aceasta te opreste din a renunta si tocmai de asta este esentiala.

Pasiune:Eu cred ca daca faci ceva fara pasiune,fara placere,faci degeaba.Poti sa dai 100% din tine numai cand faci ceva ce adori,ceva ce te intereseaza.Eu sunt genul de persoana care daca nu da 100%…mai bine nu mai da deloc.Si cand spui paiune,automat este implicata si seriozitatea.Cand iti pui sufletul in ceva,nu ai cum sa o faci in sictir.

Munca:Una din profesoarele mele din scoala generala obisnuia sa ne spuna ca iti trebuie doar 1% talent in ceea ce faci.Restul de 99% este munca.Muncesti atunci cand esti determinat si ai initiativa.Fara munca nu avansezi.Fara sa avansezi si sa te intreci pe tine insuti nu ai nicio satisfactie.

Viata e o cursa.O cursa cu nimeni altcineva decat tine insuti.E important sa iti setezi niste target-uri in viata.De ce?Pentru ca n-ai decat una.Cauta sa faci ceea ce iti place.Altfel o sa ajungi la 40 de ani,regretand ca puteai mai mult,dar nu ai facut.Toata lumea e capabila sa-si indeplineasca visele.Dar cand te hotarasti ‘to chase your dreams’,dai de o poteca lunga si intunecata pe care o poti lumina usor cu cele 3 de mai sus.

XOXO

‘Inima mea e un hotel’

In conformitate cu versurile celor de la Vank(acum Vunk),si eu afirm acelasi lucru.Inima este usor de comparat cu un hotel,deoarece ‘multe vin si pleaca din el’.Dar exista persoane care se cazeaza pe viata:membrii ai familiei,prieteni,parteneri de viata…Insa, din pacate,multi pleaca cand ti-e lumea mai draga.E trist cand o persoana draga tie alege un alt drum si lasa o camera libera…Iar,uneori,avem tendinta de a intra in acea camera,sperand ca poate-poate gasesti ceva…un semn,un semn ca e doar ‘in vacanta’ si se va intoarce,dar nu dai nici de tipenie de om.Toate trairile,sentimentele si gandurile ce te legau de acea persoana…raman doar o amintire dulce-acrisoara.Si uneori,parca ai vrea sa dai timpul inapoi.Sa opresti ce s-a intamplat si sa o iei de la capat.Dar…poate e mai bine asa.Cel mai rau lucru e sa traiesti in trecut.Agatat de o fantomatica prezenta a trecutului.Sunt genul de persoana care crede in deviza ‘Everything happens for a reason’,dar asta nu opreste nici dorul,nici suferinta,nici regretul.Singurul lucru care le neutralizeaza e timpul.Ranile se vindeca odata cu timpul.Fie ca rana a fost cauzata de un prieten bun,cineva din familie sau cineva…mai special.Si asa cum vezi pe tot facebook-ul,we heart it-ul, tumblr-ul,etc. ‘No one said life is easy.’ … but it’s worth it.

 XOXO

http://www.youtube.com/watch?v=0szcDTHCQXc

Scena,Un Drog…

Nu cu mult timp in urma,a trebuit sa urc pe scena Teatrului Bulandra,in cadrul Festivalului National de Arte pentru Liceeni ‘Florian Pttis’,si sa-mi joc rolul.A fost prima data cand am stat atat de mult pe scena.In backstage,fiecare secunda care trecea,ma aducea mai aproape de ‘momentul adevarului’.Cu fiecare minut scurs,simteam mai multa panica.Sangele-mi fierbea in vene,iar inima pompa din ce in ce mai tare…dar pot spune ca am iubit fiecare clipa.Mi-a placut sa fiu in spatele scenei,sa-mi astept intrarea.Si iata ca foarte repede a sosit si momentul primului meu monolog…Nu eram acum cateva secunde pe niste perne,band suc,mancand floricele si jucand o petrecere?Ba da.Dar acum sunt singura,pe un scaun,in intuneric.Astept.Ma inchin si incep sa ard.Sunt absolut sigura ca daca cineva m-ar fi atins cineva atunci,ar fi jurat ca am febra.Lumina se aprine,reflectorul ma ‘ia in vizor’.Ropotul dulce incepuse,dar s-a terminat la fel de repede si brusc cum a pornit.Si poate ca am facut textul varza,am schimbat ordinea ideilor si am adaugat cuvinte de la mine,dar macar nu m-am oprit.Cand am iesit de pe scena imi venea sa ma dau cu capul de pereti.In mare,am spus tot(in felul meu)…in afara de ‘Ne-am vazut la 7 seara’ si ‘Pai,si ea unde e?’.Nu am dormit in seara aia.Ma macina faptul ca stiam textul,dar m-am lasat coplesita de emotii si l-am uitat,ma macina ca as fi putut face mai mult…dar nu am facut.Cu toate astea,scena e un drog.Te urci,joci si vrei mai mult.Nu ca sa dovedesti cuiva ceva,nu ca sa primesti aplauze,ci pur si simplu sa te intreci pe tine insati.Sa fii mai bun decat ai fost ultima oara,sa excelezi acolo unde nu ai facut-o inainte.Astept cu nerabdare urmatoarea mea sansa sa ma urc pe scena pentru ca de data asta nu mai am de gand sa ma las coplesita de emotie.

 XOXO